Ca sa cunoști distincția dintre un tort de ciocolata si unul de fructe, mai întâi trebuie sa le gusti pe amândouă, in cele din urma, depinzând de gusturi si preferințele tale vei alege tortul care se ridica la nivelul gusturilor tale. De același lucru te vei lovi intr-o prietenie. Ca sa cunoști diferența dintre prietenie si falsitate, mai întâi trebuie sa le experimentezi pe amândouă, in mai multe feluri, prin mai mulți oameni si mii de forme diferite.

Pentru cei care imi citesc blogul pentru prima data si nu ma cunosc la nivel personal, sunt o persoana “lipicioasa”. Iubesc cu toata inima, ma dedic cu tot sufletul, timpul, investind atat financiar cat si din energia mea in oameni si relații. Datorită anumitor lipsuri trăiesc cu tendința de a iubi anumite persoane cu o dragoste stocată bine in adâncul inimii mele care niciodata nu a apucat sa fie folosită in scopuri utile. Unele persoane se bucura de ea, altii ma părăsesc datorită ei.

Tocmai ce m-am intors acasă dupa o seara petrecuta alaturi de oameni minunați, care încetișor, dar sigur, isi croiesc inconștient calea adânc in inima mea.

Oameni dispuși sa te aștepte într-un aeroport pana la 4 dimineata. Care arata interes fata de interesele tale, fiindca pur si simplu le pasa. Oameni care nu doresc sa te cunoasca pentru ca ai avea ceva de oferit, nu pentru aspectul fizic, nu pentru bunurile materiale, nici pentru facultățile “graduate”, ci pentru simplul fapt ca in ochii lor… tu esti familie.

In viata te lovești de nenumărate categorii de persoane. Nu ma îndoiesc ca majoritatea avem listele noastre cu astfel de persoane. Oamenii care au lasat fie amprente, fie cicatrici pe inima.

In urma cu doi, posibil trei ani, un grup de americani au venit in Romania cu scopul unei tabere de fete. Una dintre fetele venite pe parcurs mi-a devenit prietena mai apropiată decat restul. Am ținut legatura si împărtășit multe, distanta in mii de kilometrii si oceane nu parea sa conteze prea mult. Opt luni mai tarziu mi-a spus “Domnul mi-a spus sa nu mai vorbesc cu tine”. Sunt întrebata de atunci de orice persoana căruia ii împărtășesc povestea asta: “Care domn i-a spus asta?!”. Pentru cei care nu s-au prins, e vorba de Dumnezeu. Motiv exact nu am primit niciodata.

In urma cu cateva luni, biserica din care provin a fost invitata in părtașie cu o biserica din alt județ pentru o seara dedicată special tinerilor. Acolo am cunoscut cateva persoane minunate, printre care o fata care ne-a cerut numerele de telefon (mie si fetelor din biserica din care provin), ne-a scris, apoi m-a sunat, ne-am cautat iar in final, doua luni mai tarziu am devenit ceea ce americanii ar numi “strangers”, din ceea ce tot ei ar numi “best friends”.

In ochii anumitor persoane va conta telefonul pe care îl deții, firma hainelor pe care le porți, masina care o conduci si numele facultății terminate. Pentru altii chiar si numărul de carti citite. In cele din urma, conteaza ce ai tu de oferit lor.
Pentru ce pot beneficia din a te cunoaste. Daca nu se întâmpla cel putin sa atragi priviri cu aspectul fizic, cel mai probabil vei ajunge singur, fiindca un caracter bun nu valorează nimic in ochii lumii de mult timp.

Eu sunt de parere ca am fost puși aici (pe pământ) pentru a investi in oameni. Trăim cu oameni in jur, nu copaci, nici pereti – oameni. Ființe umane cu vieți si povesti interesante pe care nici nu le cunoști a multora dintre ei si un suflet, chiar daca uneori e mai greu de gasit. E acolo. Uneori va fi necesar sa sapi mai adânc pentru a-l descoperi.


La urma urmei, care e diferența dintre prietenie si falsitate? 

Prietenia spune “Ce pot face pentru tine?” pe cand fasiltate striga “Ce poti face tu pentru mine?”.

Prietenia spune “Iti pot împrumuta cartea!” pe cand falsitatea spune “Cultura ta generală e pauza!”.

Prietenia te aștepta într-un aeroport pana la ora 4 dimineata, pe cand falsitatea doarme in timp ce tu verși râuri de lacrimi.

Prietenia înseamna sa urci intr-o masina, in condiții meteorologice nefavorabile, cand ploua cu găleata, sa conduci cateva ore pentru a fi in compania cuiva, pe cand falsitatea refuza si 2 minute in plus in prezenta ta.

Prietenia înseamna sa nu poti sa adormi fiindca mesajele tale nu au primit raspuns, prietenia se îngrijorează, ii pasă, pe cand falsitatea striga “Nu cunosc subiectul, asa ca nu stiu daca ma interesează”.

Prietenia înseamna mici gesturi cum ar fi o poza publicată cu hashtag-ul “specialfriend” pe cand falsitatea refuza sa fie văzută in poze cu tine.

Prietenia nu renunța intr-o zi spunând ca “diferența dintre suflete” ar fi problema sau pentru ca pur si simplu cu timpul s-a decis ca nu-i mai placi si nu mai are nevoie de tine. Prietenia rămâne. Prietenia durează.

Prietenia înseamna sa dăruiești un obiect (posibil un breloc) pe care tu ti l-ai dorit de mult timp, dar sa vrei mai mult bucuria celeilalte persoane asa ca dăruiești mai departe, pe cand falsitatea se mulțumește știind ca tu vei suferi mereu.

Prietenia înseamna sa stai treaz pana la 3 dimineata, fiind imposibil sa adormi, uitând de oboseala, uitând sa mai pleci acasă pentru ca ai un timp minunat alaturi de prietenii tai.

Prietenia va rămâne alaturi de tine chiar si atunci cand a terminat cursurile si ar putea merge acasă la somn, un film sau face orice altceva mai plăcut decat a sta in facultate. Prietenia va alege compania ta si va decide ca e mai prețioasa decat orice altceva, pe cand falsitatea va evita chiar si privirea ta.

Fiecare exemplu de mai sus, l-am trăit. Am fost acolo, l-am experimentat. Pozitiv sau negativ, am trecut pe acolo.

In urma cu trei ani de zile, stăteam pe genunchi, plângând, implorând-l pe Dumnezeu sa imi scoată in cale un grup de prieteni cu care sa petrec timpul impreuna si in a căror prezenta sa ma simt bine. Prieteni cu aceeași viziune si ținta ca si mine. In care sa am încredere, sa ma simt acceptata, iubita, înțeleasă. In urma cu cateva zile am primit raspuns la rugăciuni. Acum știind in adâncul meu ca ei sunt grupul pentru care m-am rugat cu ceva timp in urma. Am fost nevoită sa astept, dar in cele din urma Dumnezeu a raspuns, la momentul potrivit. Fiindca El a știut mai bine decat mine ce am nevoie si cand am nevoie de ceea ce am cerut.

Se zice ca o prietenia adevarata durează o viata. Si speram… speram sa rămână oamenii langa noi fara obligații sau promisiuni. De la o secunda la alta poti sa te transformi dintr-o prioritate intr-o amintire. Nu poti sa te lupți pentru un prieten atunci cand el însuși nu isi dorește asta. Te poti lupta cu vântul?! Însă un lucru nu mi-l poate lua nimeni… amintirile. Amintirile raman, si o sa rămână pentru totdeauna in inima, acolo unde le este locul. 

Advertisements